Cred cu toata
convingerea, ca dragostea reala nu este neaparat cea pe care ti-o daruiesc
oamenii de la care te astepti sa o primesti. Pe care ti-o comunica textual.
Oamenii in general, iti ofera mai degraba egoism, chiar si atunci cand pretind ca
iti ofera dragoste. Iti ofera durere sau dezamagire. Stii ce cred eu ca este
dragostea adevarata? Este atunci cand va este foame la amandoi, dar tu ii poti
darui bucata ce ti se cuvine, este atunci cand ploua in sufletele voastre, dar
tu poti muta “umbrela” deasupra ei/lui, atunci cand poti sustine pe umerii tai
povara sufletului ei/lui. Cand faci toate astea doar pentru a-i vedea lumina
stralucindu-i in ochi… Sentimentul acela ce se naste privind bucuria si
linistea din ochii celuilalt, datorita tie, este, cred eu, reala si suprema
dragoste. Restul nu este decat balast. “Dust in a wind”…
Am simțit dintotdeauna ca sunt două ființe intr-una singură. Sunt persoana delicată, plină de trăiri intense, care poate "dărui viața toată într-o singură clipă". Sunt spontaneitate, sunt pasiune, sunt căldură lăuntrică. Sunt echilibru, curaj, demnitate. Sunt bucurie și dorință. Dar în aceeași măsură sunt nesiguranță, tristețe, amărăciune. Neîncredere, teamă și un dram de lașitate. Sunt o fărâmă neînsemnată săpată în palma Creatorului, mai înainte de a fi fost ceea ce sunt.