Uneori simt pacla lipicioasa a singuratatii precum negura vascoasa in noptile de iarna. Ma zbat sa ies si ma afund tot mai adanc.
Astazi am simtit-o din nou. E un sentiment pe care il am tot mai des in ultima vreme. Uneori o simpla amintire imi declanseaza tavalugul acesta ce stiveste totul in calea lui. Alteori, o banala imaginatie. Insa de cele mai multe ori, o atitudine. Ma intriga atitudinile. Ele sunt de cele mai multe ori efectul unei superficialitati ce sfideaza morala si imaginatia. Dar ele exista. Iar noi, noi cei ce pretindem ca avem un dram de constiinta, de maturitate si compasiune, suntem nevoiti sa le acceptam. Ba mai mult decat atat, chiar sa ne prefacem ca suntem de acord cu ele. Pentru ca altfel am parea rupti de lumea asta materiala. Am parea doar niste inadpatati.
Eu cred cu tarie ca sunt o inadaptata. Inadaptata la morala acestei lumi plasmuita din nerecunostinta si rautate. Din superficialitate si sfidare. Sfidare a tot ce poate fi cald, frumos, corect, bun, drept, vertical, demn.
Atitudinile, cele la care fac eu referire, imi sunt deseori provocatoare de disperare. De sila, de dorinta de a pune capat. Capat la ce? La o iluzie. La iluzia ca sunt un om normal. Nu, cred ca EU am o problema. Pana la urma nu am de ales. Trebuie fie sa ma adaptez si sa fiu ca toti, fie sa ma autoexclud din competitie. Cand toti sunt confectionati dupa standarde pe care eu nu le pot intelege si accepta si doar eu mai cred in lucruri aproape inexistente, se pare totusi ca EU am o problema !
Intrebarea mea este daca lucrurile se petrec asa, sau sunt doar o plasmuire a mintii mele obsedata de singuratate?
Te citesc si imi plange sufletul.....Te citesc si imi bucur sufletul....Sa nu uiti totusi ce ai primit in dar de la viata....apoi mai ramanem noi prieteni,care ne gandim cu mare dor la tine.
RăspundețiȘtergereDa, viata este ea insasi un dar, asa este. Iar ea, la randu-i, iti daruieste. Doar ca exista daruri carora de multe ori nu le intelgi sensul. E ca si cand de Craciun te astepti sa primesti o papusa pe care ai visat-o un an intreg, iar tu primesti un set de clesti de rufe!! Te intrebi intrigat, la ce ti-or folosi?
RăspundețiȘtergereAsa mi se intampla si mie, cu darurile pe care mereu mi le face viata (intr-adevar ea nu ma uita niciodata!): astept tandrete, primesc indiferenta, ii cer un suflet, ea imi daruieste singuratate, o rog sa ma sprijine, ea imi intoarce spatele. La ce mi-or folosi toate aceste ATITUDINI ale ei?
Draga mea, zilele in care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care Dumnezeu te poarta pe brate....De multe ori ne intrebam:
RăspundețiȘtergereDe ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?
Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa.
Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!
Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face....